Am zile in care simt ca tr?iesc via?a altcuiva, m? privesc in oglind? si parc? nu as fi eu. Fac lucruri care nu îmi plac, vorbesc cu oameni str?ini de tot ceea ce simt, m? mi?c in reluare, ca un robot programat sa ruleze acela?i program zi de zi si care la un anumit pas se blocheaz? si nu mai ?tie care este instruc?iunea urm?toare?

 

De ce alegem sa tr?im vie?i care nu se potrivesc cu noi în?ine?

Avem o singura via?a si o irosim aiurea. Zilele trec si a?tept?m un nu ?tiu ce care nu vine niciodat?, iar dac? vine e prea târziu ?

 

De ce alegem s? tr?im constrân?i de al?ii s? facem altceva decât ceea ce sim?im? Ne ducem la alte scoli, ne îmbr?cam cum zic al?ii, ne ducem zi de zi la un job si facem lucruri care nu ne plac. De ce? Pentru ca a?a am fost crescu?i, pentru ca ne este ru?ine, pentru ca ne e teama de ceea ce zic al?ii despre noi, pentru ni?te bani, pentru te miri ce...

 

Si vine o zi in care zici NU. Nu mai vrei sa faci toate astea. Decizi s? fii liber? s? pleci in c?l?toria in jurul lumii la care visai de când erai copil, s? porne?ti afacerea ta pe cont propriu, s? tr?ie?ti cu si din pasiune, s? i?i faci timp pentru hobby-urile tale, familia ta, prietenii t?i, s? faci ceea ce ti-a pl?cut întotdeauna si la care ai renun?at pentru c? X si Y te-au f?cut s? te îndoie?ti de tine, sa scrii pagin? dup? pagin? romanul vie?ii tale a?a cum ai visat si ti-ai dorit dintotdeauna.

Unii te cred nebun, al?ii te felicit?.

Suntem miliarde de oameni pe p?mânt... Fiecare cu via?a lui, suferin?ele, visele, gândurile, iubirile lui. Miliarde ?i miliarde de conexiuni, impulsuri, vie?i... Câ?i oameni a?i v?zut într-un singur loc? Nu am v?zut mai mult de 50.000, mult? lume la un concert, mi s-a p?rut o infinitate... Adesea 2 oameni sunt prea mul?i când vine vorba de gânduri ?i dorin?e, când nu po?i în?elege nici m?car omul de lâng? tine, so?-so?ie, propriul t?u copil... Sunt momente în care pân? ?i propriile gânduri ?i sentimente sunt neclare. De ce s? ne ag???m de ceea ce crede altcineva despre noi ?i s? nu ne clarific?m mai întâi gândurile, dorin?ele, felul în care vrem s? tr?im?

Dar tu, tu ce sim?i când te ui?i la tine?

Aceasta este întrebarea la care trebuie s? r?spunzi cu maxim? sinceritate. Ai ajuns la sfâr?itul zilei, sau la mijloc, sau la început... sau oricare ar fi momentul, ?i te ui?i în oglind? ?i sim?i în adâncul fiin?ei tale c? e?ti tu, c? tot ceea ce faci î?i aduce bucurie ?i împlinire, ?ie ?i celor din jur, f?r? s? conteze dac? e?ti slab sau gras, câ?i ani ai, câ?i prieteni, rude, bani, câte haine, case, bijuterii...

Dac? ai reu?it s? faci o singura persoan? s? zâmbeasc?

?i s? fii chiar tu, atunci toat? lumea este a ta!